Pe locuri, fiți gata... Încetuc înainte!

Dragă cititorule, bine ai revenit pe blogul meu! Știu, știu, a durat o eternitate până să scriu acest articol… Sărbătorile de iarnă, mersul la schi, etcetera, etcetera și alte scuze. Dar acum, cu noul an, mi-am propus să continui să vă povestesc câte ceva despre ce mi s-a mai întâmplat de când am început tranziția.

“Ăăă… Despre ce tranziție vorbim?”

În caz că nu mai ții minte, dragă cititorule, în articolul precedent vorbeam despre începerea unei terapii hormonale de feminizare. Ei bine, pentru persoane ca mine, asta reprezintă o parte dintr-un proces mai amplu de schimbare… de tranziție. Multă lume când aude acest cuvânt se gândește la operații pentru mărirea sânilor sau schimbarea sexului.

Dar nu toata lumea își dorește schimbări atât de radicale. Pentru mine este suficient începerea unui regim de hormoni care de-a lungul a vreo 2, 3 ani îmi va feminiza corpul - șoldurile se vor rotunji, grăsimea se va depune mai mult pe picioare, brațe, fund, iar sânii se vor mări.

Acuma, poate te întrebi de ce nu am optat și pentru o operație de schimbare a sexului. Răspunsul este simplu: nu îmi doresc asta. Nu sunt femeie, nu mă simt femeie, și ceea ce am între picioare nu mă deranjează absolut deloc. Poate că te nedumerește ideea că cineva ar dori să aibă sâni pronunțați și penis în același timp… Te înțeleg. Până acum 10 ani, nici eu nu aș fi crezut că cineva ar dori să trăiască așa. Dar apoi a apărut Internetul, plin de blog- și vlog-uri, unde am descoperit că există lume ce nu se încadrează în “standarde”. Și mi-am dat seama (după multă introspecție) că și eu tind către ceva asemănător. Nu la ideea de sâni și penis în același timp, să ne înțelegem. Ci la faptul că există identități în afara celor de bărbat și femeie. Acestora occidentalii le spun non-binari - al treilea gen. Nu sex, ci gen. De ce gen și nu sex? Discuția asta spinoasă o vom amâna pentru un articol ulterior.

Între timp să revenim la oile noastre. În ansamblu, poți tranziționa în trei moduri:

• social: față de familie, prieteni, colegi de muncă, etc.;
• medical: implică terapii hormonale și/sau operații de schimbare de sex și a felului cum arăți;
• legal: modificarea numelui și sexului din buletin și de pe alte acte de identificare.

Tranziția mea este doar socială și medicală (cel puțin pentru viitorul apropiat): socială, pentru că am atras atenția lumii din viața mea că vor urma schimbări în felul cum arăt; medicală pentru că am început terapia cu hormoni.

“Stai puțin! Ia-o mai încet. Cum ai ajuns să iei decizia de a… tranziționa?”

Excelentă întrebare! Pe care din păcate nu o voi aborda în acest articol… Defapt, întregul meu blog ar trebui să explice motivele care m-au determinat să încep acest drum. Ce pot zice FOARTE pe scurt este că m-am lăsat ghidat de ceea ce am simțit că este bine pentru mine. “Pentru că asta mă face fericit!”, cum s-ar zice.

Ce mi se pare totuși foarte important de punctat este că toate dubiile pe care le-am avut le-am discutat cu un expert - cineva specializat pe probleme de identitate. Un psihoterapeut, mai exact. Decizia de a începe tranziția a fost evident a mea, dar a durat cel puțin 5 ani până să fac acest pas. De ce atât de mult timp? Poate datorită schimbărilor profunde care îmi vor afecta viața? Sarcasmul la o parte, vroiam să fiu cât se poate de sigur că avantajele anulează dezavantajele.

Trebuie să mai punctez că unele persoane care tranziționează nu necesită discuții cu psihoterapeuți pentru a lua această decizie. Pentru ele este clar că imaginea din oglindă nu corespunde identității lor și astfel încep tranziția fără prea multe ezitări. Nu am date concrete, dar aș zice că majoritate avem nevoie să fim ghidați/ghidate în procesul de autocunoaștere.

“Bun, ai ales să tranziționezi. Now what?”

Mai departe voi povesti doar despre tranziția mea socială și medicală din simplu motiv că sunt familiar cu ele. Despre schimbarea legală a numelui sau a sexului din buletin nu pot ajuta, din păcate. Nu a fost o necesitate pentru mine. Numele meu masculin nu mă deranjează absolut deloc, iar sexul din buletin cu atât mai puțin.

Social, lucrurile sunt clare. Mergi și le spui părinților, rudelor, prietenilor, angajatorilor, că de mâine vei purta rochii și te vei farda. Simplu, nu? Daaa…

Lăsând gluma la o parte, ce pot să zic este că au urmat discuții grele. Cele mai grele au fost cu părinții. Noroc că au trecut cu bine în final! Dar până să-mi fac curajul să am acele conversații, a durat ceva. Poate că modul cum am abordat acest proces dificil te va ajuta și pe tine?

Am decis mai întâi să mă deschid față de persoane cu o gândire progresistă și de la care așteptam ceva mai multă înțelegere. Numai ulterior am povestit cu prietenii, colegii de muncă, angajatorii, și la final părinții - în ordinea dificultății. Prin fiecare discuție reușită prindeam mai multă încredere, iar prin întrebările primite și explicațiile date ajungeam să înțeleg și mai bine cine sunt.

Dacă mă compar cu poveștile altor persoane, aș zice că tranziția mea a fost relativ ușoară. Asta pentru că sunt norocos să fiu înconjurat de oameni înțelegători. Majoritatea lumii ca mine trec prin experiențe mult mai dure: certuri cu părinții, divorțuri, despărțiri de prieteni apropiați, etc. Poate fi de-a dreptul un calvar!

De aceea revin la recomandarea mea anterioară: începe cu persoane care te pot înțelege! Un loc bun ar fi în cadrul comunității LGBTQ+! În București există ONG-uri precum MozaiQ și Accept, care te pot ajuta. Cu siguranță sunt și altele, mai ales în marile orașe ale României. Trebuie doar să cauți.

“Și din punct de vedere medical?”

Pe Internet există deja suficiente articole în limba română care descriu ce trebuie să faci ca să poți începe tratamentul hormonal. Da, nu poți merge așa, pur și simplu, la farmacie și să ceri estrogen, de exemplu! Nu voi comenta acuma dacă acest proces este OK sau nu. La scrierea acestui articol, trebuie să sari niște hopuri înainte să începi tratamentul hormonal.

Ca să înțelegi mai bine ce e de făcut, dragă cititorule, recomand ghidul de feminizare al celor de la Transcore. În el vei găsi ce specialiști trebuie să vizitezi, în ce ordine, și costul aproximativ al ședințelor. Vei găsi de asemenea și medicamentele existente pe piața românească - costul lor, eficacitatea, efectele adverse.

Dacă dorești să găsești un medic psihiatru sau un endocrinolog care să te ajute cu începerea tratamentului hormonal, cel mai bine ar fi să te adresezi tot ONG-urilor pentru drepturile persoanelor LGBTQ+. Ele dețin liste cu specialiști care iau în serios problema tranziției și care te vor trata cu decență și respect. Din păcate majoritatea sunt concentrați în orașele mari ale României… Mda.

La final

Dragă cititorule, deși acest pas nu a fost mai deloc ușor, sunt extrem de bucuros că l-am făcut. Sunt foarte recunoscător că în final toate discuțiile au avut happy-end, fie că e vorba de angajator sau părinți. Acum, mă simt eliberat de o mare povară! În sfârșit pot să-mi văd mai departe de viață: să-mi găsesc o iubită, să-mi întemeiez o familie, să-mi găsesc o vocație care să-mi aducă satisfacții profesionale.

Legat de tratamentul hormonal, el merge înainte, doar că își face efectul foooooooarte încet! Deși în ultimele 3, 4 luni au apărut câteva schimbări mici, mi-aș fi dorit ca lucrurile să se miște ceva mai repede… Nu știu, poate deja să fi avut niște sâni cupa D? Cer prea mult? Dar serios vorbind, e bine că schimbările vin încet. Așa, toată lumea are timp să se acomodeze.

Până la următorul articol, ai grijă de tine, dragă cititorule! Pe curând!
M.